BINE ATI VENIT PE BLOGUL NOSTRU!

Descoperiti aici articole, poze, filmulete, cu toate informatiile de care aveti nevoie!

Ortodontia Functionala

Ortodontia Functionala

Cu siguranata ca ati auzit  dentisti care v-au spus sa “astepati sa cada toti dintii de lapte ai copilului … pentru moment nu se poate face nimic…” pana de curand acesta era discursul tinut parintilor. Acestia erau sfatuiti sa astepte cresterea tuturor dintilor permanenti inainte de inceperea tratamentului ortodontic. Ortodontia functionala reprezinta azi “noua tendinta” deoarece preconizeaza o serie de terapii preventive pentru a impiedica instalarea unor patologii la nivelul aparatului dento-maxilar.

Inainte de orice este important sa se descopere cauzele pentru care dintii au o pozitie incorecta. Principalele cauze sunt intr-adevar genetice dar si posturale.

Dintii si arcadele dentare reprezinta un fel de culoar intre fortele musculare care actioneaza din exterior: muschii maseteri, orbiculari si muschii care actioneaza din interior: limba care are si o actiune de formatare. Un bun echilibru muscular va duce la o dezvoltare normala a arcadelor dentare insa o hiper sau hipotonicitate a unora sau altora, practicarea obiceiuirilor vicioase si respiratia orala duc la instalarea unor anomalii dento- maxilare. Pacientii care sufera de obstructii nazale ale cailor aeriene superioare au o respiratie orala, buzele si gura inredeschisa In repaus.  Rezulta o hipofunctie velera care favorizeaza o hipertrofie (marire de volum ), inflamarea  amigdalelor si vegetatiilor adenoide (polipi) .

Respiratia normala este cea nazala insa in anumite situatii, datorita obstuctiilor nazale, copiii respira pe gura, adica practica respiratia orala. Ce se intampla atunci cand respiram normal, nazal: fata dorsala a limbii ia contact cu bolta palatina in treimea anterioara a boltii, exercitand o presiune negativa ceea ce va duce la o dezvolate normala a maxilarului superior, a cailor aeriene si a cutiei toracice.  La pacientii respiratori oral acest lucru nu se intampla deoarece limba nu mai ia contact cu bolta palatina, asupra maxilarului superior nu mai actioneaza nici o presiune din interior, limba sta coborata in arcul mandibular iar asupra maxilarului superior actioneaza doar muschi externi: maseterul si bucinatorul cu predominanta muschii  coboratatori ai mandibulei, care vor avea consecinte scheletice maxilo-mandibulare si posturale. Apare o ingustare transversala a maxilarului insotita frecvent de o laterodeviatie mandibulara, care va duce in timp la asimetrie osoasa mandibulara si faciala.

Respiratorii orali prezinta de obicei:

-o imaturitate a dilatatorilor narineleor, simplu de evaluat cu ajutorul unui test de reflex narinar

-postura cervicocefalica cu umerii lasati in jos si capul proiect spre inainte; urechile sunt de obicei decolate si septul nazal deviat.

-limba este intr-o pozitie joasa si apare o deglutitie atipica

-ptoza linguala atunci cand pacientul este in decubitus dorsal (culcat pe spate) cu hipotonia muschilor velo-faringieni care favorizeaza un colaps faringean in timpul somnului

-va rezulta roncopatie (sforait) pe parcursul somnului si  o deshidratare mai mult sau mai putin importanata

-sindrom de apnee obstructiva in somn cu intreruperea partiala sau totala a fluxului respirator

-tulburari ale somnului

Efectele patologiei respiratorii in timpul somnului  duc la o trezire intarziata dimineata cu somnolenta excesiva in timplul zilei, hiperreactivitate psihomotorie si tulburari de dispozitie si dificultati de concentrare.

Tratamentul trebuie sa fie pluridisciplinar si implica:

-un chirurg ORL (amigdalectomie, adeinoidectomie, turbinectomie, uvulopalatofaringoplastie) asociata obilgatoriu cu reeducarea respiratiei

– un specialist in ortodont odontie si ortopedie dento-faciala

-un kinetoterapeut sau posturolog

La copii non-obezi si fara hipertrofie amigdaliana se recomanda o expansiune rapida (o largire transversala) a maxilarului care va avea consecinte favorabile asupra respiratiei.

Prognosticul ortopedic si ortodontic este in functie de varsta copilului, de severitatea decalajelor scheletale si de factorii genetici. In anumite cazuri, de dismorfii severe la varste mai mari, se recomanda chirurgia distractionala si ortognatica.

Daca masticatia copilului este alterata, daca este respirator oral si are deglutitie de tip infantil, adica in momentul in care inghite, limba se interpune intre arcade in partea anterioara, fara a lua contact cu palatul si incisivii superiori asa cum este normal, arcadele nu se mai dezvolta suficient. Dintii incearca sa cresca oricum indifferent daca au sau nu spatiu sufficient. Aparatele mobile cu surub sau quad helixul sunt utile deoarece permit activarea cresterii la nivelul  arcadelor maxilare evitand astfel inghesuirea dintilor permanenti prin crearea de spatiu suficient alinierii lor.

Pentu evitarea obiceiurilor vicioase ale copiilor exista o gama de dispositive care  ghideaza pozitia limbii repozitionand-o cat mai natural cu conditia ca acestea sa fie purate doua ore pe timpul zilei si toata noaptea pe parcursul somnului. Reeducare functiilor este obligatorie. Motivarea pacientilor si a parintilor este o conditie sine qua non pentru reusita tratamentului . Cu cat intervenim mai devreme, in jurul varstei de 7 ani, cu atat mai bune vor fi rezultatele tratamnetului.

Cu toate acestea mai mult de 50% dintre copii vor necesita si tratamente cu ajutorul aparatelor fixe in perioada adolescentei, dar acestea vor fi mai putin complicate si mult mai eficiente decat in cazul in care s-ar pleca de la zero.